Cum au aflat doi puşti canadieni că părinţii lor sunt spioni ruşi

Pussti

Născuţi în Canada, plecaţi alături de părinţii lor în Statele Unite, unde au trăit ani la rând „visul american“, doi tineri au avut o surpriză de proporţii după ce agenţii FBI au dat buzna în casa în care îşi duceau viaţa liniştită. Un tablou de familie care părea să fie perfect: doi părinţi şi cei doi copii ai lor care trăiau de un deceniu „visul american“. Tatăl, Donald Heathfield, cu studii la Paris şi Harvard, era consultant la o firmă cu sediul principal la Boston. Mama, Tracey Foley, care îşi dedicase o bună parte din viaţă creşterii celor doi băieţi ai cuplului, era agent imobiliar.

Pentru cei care îi cunoşteau, cei patru, care locuiseră vreme îndelungată în Canada, unde, de altfel, se şi născuseră copiii – Tim şi Alex -, păreau o familie obişnuită.   Numai că în seara de 27 iunie 2010, când Tim împlinea 20 de ani, iar mama sa îi pregătea o petrecere surpriză, viaţa lor s-a schimbat radical. Despre acel episod cei doi fraţi au vorbit recent cu un jurnalist al cotidianului britanic „The Guardian“.

În acea seară de iunie, când toată lumea îi aştepta la petrecere pe prietenii lui Tim, la uşa casei familiei a apărut o echipă de bărbaţi înarmaţi, îmbrăcaţi în negru. Au intrat în casă strigând „FBI!“. O altă echipă a pătruns în imobil prin spate. Agenţii strigau la toţi cei prezenţi în casă să ridice mâinile.   Tim şi Alex, cu patru ani mai mic, au privit înmărmuriţi cum părinţii lor sunt încătuşaţi şi urcaţi, separat, în maşini negre.   Echipele de intervenţie le-au spus celor doi tineri că vor fi duşi la un hotel, întrucât în casa lor va începe o cercetare criminalistică de 24 de ore. Apoi a venit şi vestea care pur şi simplu i-a năucit pe cei doi tineri. Unul dintre bărbaţii în negru le-a spus că părinţii lor au fost arestaţi pentru că sunt suspectaţi că sunt „agenţi ilegali ai unui guvern străin“.

Alex a fost convins că totul era o greşeală generată de locul de muncă al tatălui său, care îl obliga pe acesta să călătorească frecvent. Chiar şi când cei doi fraţi au auzit la radio, câteva zile mai târziu, că 10 spioni ruşi au fost „ridicaţi“ la nivelul teritoriului SUA, au rămas la convingerea lor: totul este o înfiorătoare greşeală. Doar că Biroul Federal de Investigaţii din Statele Unite nu făcuse nicio eroare.

Puşi în faţa realităţii  

Nu numai că părinţii lor erau spioni ai Rusiei, erau chiar ruşi. Deşi femeia şi bărbatul cărora copiii le spuneau „mami“ şi „tati“ erau părinţii lor adevăraţi, numele lor reale nu erau Donald Heathfield şi Tracey Foley. Acestea aparţineau unor canadieni care muriseră cu mult timp în urmă. Identităţile fuseseră furate de cei doi spioni, care se numeau, în realitate, Andrei Bezrukov, respectiv Elena Vavilova.   Amândoi s-au născut în Uniunea Sovietică, au urmat un program de instruire al KGB-ului, după care au fost trimişi în străinătate în cadrul unui program sovietic pentru agenţii sub acoperire, cunoscuţi în Rusia drept „ilegalii“.

La momentul arestării lor de către FBI, aceştia erau agenţi activi ai SVR, agenţia de informaţii externe a Rusiei moderne, succesoare a KGB-ului, care îi trimisese în Canada în anii ’80.  Cei doi, alături de alţi opt agenţi, fuseseră trădaţi de un spion rus care trecuse în tabăra americanilor. De altfel, Bezrukov şi Vavilova au fost puşi sub supravegherea FBI imediat după ce s-au mutat în SUA, cel mai probabil din cauza unei „cârtiţe“ din agenţia rusă.    Bezrukov se folosea de locul său de muncă pentru a intra în cercuri politice şi de afaceri din SUA, iar cei doi comunicau cu SVR-ul prin stenografie digitală.   FBI-ul, spre deosebire de Tim şi Alex, le cunoştea adevărata identitate, însă de ce a ajuns într-un târziu Biroul Federal de Investigaţii să acţioneze nu este nici acum clar.

O ipoteză este că grupul de spioni ar fi fost trădat de ofiţerul SVR Aleksandr Poteev, care a şi fost condamnat ulterior, în Rusia, în absenţă, pentru înaltă trădare. O altă ipoteză este că spionii s-ar fi apropiat de informaţii sensibile.

Pentru Alex şi Tim, geopolitica şi spionajul erau două necunoscute. La fel şi limba rusă. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat puţin. Alex a învăţat rusă cât să facă o comandă la restaurant, dar de vorbire fluentă nici nu poate fi vorba.   Şi numele celor doi fraţi s-au schimbat: Aleksandr Vavilov şi Timoftei Vavilov. La fel şi decizia de a nu vorbi cu presa despre părinţii lor, hotărâre pe care au luat-o în 2010.   E

xistă şi un motiv. Cei doi se luptă din răsputeri pentru a-şi recâştiga cetăţenia canadiană, care le-a fost retrasă în urmă cu 6 ani, întrucât consideră că este nedrept şi ilegal să plătească pentru păcatele părinţilor lor.

Spre Moscova cea străină  

Alex, acum în vârstă de 21 de ani, îşi aminteşte aproape perfect orele care au urmat după raidul FBI. Când s-au întors acasă, fraţii au constatat că toată aparatura electronică fusese ridicată, până şi consola lor de jocuri.   Conturile familiei fuseseră îngheţate, băieţii rămăseseră doar cu banii din buzunar şi cu speranţa că pot apela la prieteni. A urmat o întâlnire scurtă, la închisoare, cu mama lor. Alex nu a întrebat-o care sunt acuzaţiile formulate la adresa părinţilor lui, convins fiind că este mai bine să nu ştie prea multe, să nu fie influenţat, astfel ca atunci când va fi chemat să depună mărturie să fie total convins că părinţii lui sunt nevinovaţi.

Mama lor le-a spus să evite circul mediatic şi să plece la Moscova. Au ascultat-o şi s-au îmbarcat spre necunoscut.

Când au coborât din avion, au fost întâmpinaţi de câţiva oameni care le-au spus în engleză că sunt colegi cu părinţii lor. Când tinerilor le-au fost arătate fotografii vechi cu părinţii lor îmbrăcaţi în uniforme, purtând medalii, aceştia au realizat că toată povestea era adevărată.    Au fost duşi într-un apartament şi li s-a spus să se simtă ca acasă, apoi, la plimbare prin Moscova, la teatru, la balet. Au apărut şi un unchi şi un văr despre a căror existenţă cei doi habar nu aveau. Ba chiar şi o bunică. Numai că femeia nu vorbea engleză, iar tinerii nu ştiau nici măcar un cuvânt în limba rusă.

Au aflat apoi că părinţii lor au recunoscut, pe 8 iulie 2010, în faţa unei instanţe din New York, că sunt cetăţeni ruşi. Pe 9 iulie, spionii au fost aduşi la Moscova, îmbrăcaţi în haine portocalii, specifice deţinuţilor. Au fost primiţi ca nişte eroi.   După ce au fost duşi la sediul SVR, Bezrukov, Vavilova şi ceilalţi deportaţi s-au întâlnit cu preşedintele rus de la acea vreme, Dmitri Medvedev, şi au fost decoraţi pentru serviciile lor, scrie „The Guardian“. A urmat o întâlnire cu Vladimir Putin.

Bezrukov şi Vavilova au descoperit o Rusie foarte diferită de cea pe care o lăsaseră în urmă cu mulţi ani. Spionii arestaţi în vara lui 2010 în SUA, printre care şi Anna Chapman, au fost angajaţi în diverse posturi din sectorul bancar, petrolier sau, în cazul lui Chapman, în sectorul media.    Niciunul nu a vorbit public despre misiunile din SUA şi nici despre instructajul urmat la SVR sau KGB. Bezrukov a primit un loc de muncă la o universitate din Moscova şi a scris o carte despre provocările geopolitice cu care se confruntă Rusia.    Lupta pentru identitate   Problemele par să-i urmărească mai mult pe copii. Tim şi Alex, care au primit paşapoarte ruseşti la sfârşitul lui 2010 şi nume pe care nici nu puteau să le pronunţe, au traversat „o adevărată criză de identitate“, după cum mărturiseşte Tim.

Dacă Tim, care nu a reuşit să se întoarcă la universitatea pe care o urma în SUA pentru ultimul an de studii, s-a transferat la o universitate rusă, urmând apoi un MBA la Londra, Alex nu a fost la fel de norocos.   În 2012, după ce a fost admis la Universitatea din Toronto şi a primit viză de student pe paşaportul său rusesc, a fost chemat cu numai patru zile înainte de plecare la Ambasada Canadei din Moscova, unde a fost chestionat cu privire la viaţa sa şi la părinţii săi. Viza i-a fost anulată. A pierdut locul la universitate. Apoi, viza pentru Franţa i-a fost refuzată, la fel şi cea pentru Marea Britanie.

De două ori a fost acceptat la London School of Economics, de două ori nu a primit viză. În cele din urmă, a primit viză de student într-o altă ţară europeană, dar crede că este mai bine să nu spună public unde anume.   Bătălia celor doi pentru a-şi recâştiga cetăţenia canadiană nu este doar o chestiune de logistică.

Moscova nu este un oraş care să-i întâmpine cu braţele deschise pe noii-veniţi, iar cei doi nu se simt deloc ataşati de Rusia. Nu-şi amintesc ca vreodată în copilăria lor să fi auzit discutându-se în casă despre Rusia sau despre Uniunea Sovietică, nici măcar nu mâncaseră vreodată mâncare rusească.   Au trăit ani crezând că sunt canadieni, aşa cum se şi simt şi aşa cum îşi şi motivează, printre altele, cererea de redobândire a cetăţeniei. Orice persoană născută în Canada este eligibilă pentru cetăţenie canadiană, cu o excepţie: copiii angajaţilor guvernelor străine.

Tim şi Alex vor din nou cetăţenia canadiană pentru că o consideră parte a identităţii lor. Cât despre cei care le-au dat viaţă, după şase ani de întrebări chinuitoare despre ură şi trădare şi dincolo de secretele adânc ascunse, Tim şi Alex spun că aceştia rămân părinţii lor, care i-au crescut aşa cum sunt astăzi.