L-am pețit pentru alta și m-am măritat eu cu el

Cuplu nunta petit

De când mă știu, am fost mama răniților, mai ales a celor răniți din dragoste. E de înțeles, așadar, de ce am insistat să-mi cuplez doi prieteni. Îmi erau tare dragi și nu voiam să-i văd singuri. Socoteala inițială mi-a fost însă dată peste cap.

— Ramona, dragă, o să mor și n-o să apuc să-mi văd nepoții!

— Vai de mine, ce probleme grave îți pui! Mamă, ești o gagică tânără! Dacă aș fi bărbat, zău c-aș fluiera după tine pe stradă! Nu știu de ce te porți uneori de parcă ai avea șaptezeci de ani. Dac-ar fi după mine, te-aș obliga să te îmbraci totdeauna în blugi strâmți și în fuste scurte. Ai un fund de milioane și niște picioare marfă!

— Ramona, nerușinato, tu știi cu cine vorbești?!

— Da, cum să nu știu? Cu cea mai bună prietenă de care am avut vreodată parte!

— Oi fi eu prietena ta, dar mai sunt și maică-ta pe deasupra și, dacă mai continui să bați câmpii pe tonul ăsta golănesc, ai cuvântul meu că-ți altoiesc vreo două!

— Nu mai folosește la nimic, mamă! Dacă nu m-ai bătut la timp, acum chiar că ai presta o muncă inutilă!

— Obraznico!

— De ce sunt obraznică?! Fiindcă spun ce cred? Părerea mea e că am o mamă grozavă, care arată foarte bine! Mă mândresc cu ea și sper să fie o chestie ereditară! La patruzeci și nouă de ani, tot așa, ca tine, aș vrea să arăt!

— Am acumulat destulă experiență de viață ca să nu mă las driblată de o puștoaică șmecheră ca tine, care evită să-mi răspundă la întrebări!

— Nu sunt puștoaică, mamă! Am douăzeci și opt de ani!

— Da? Atunci, spune-mi de ce nu vă grăbiți, tu și Radu, să faceți ceea ce e normal la vârsta voastră? Căsătoriți-vă, faceți copii, întemeiați-vă un cămin…

— … Creșteți și vă înmulțiți! Parcă așa spune Biblia… De ce să ne grăbim, mamă? Nu suntem încă pregătiți pentru asemenea pași importanți.

— Cum să nu fiți pregătiți? Ce vorbă e asta? Radu are deja treizeci și patru de ani, iar tu, mâine-poimâine, faci treizeci! Când o să fiți pregătiți, când o să fiți de vârsta mea? Eu aveam doar douăzeci de ani când te-am conceput pe tine! Bine, bine, știu! Vrei să spui că erau alte vremuri. Nu mă mai dau exemplu pe mine. Uite, prietenele tale, fostele tale colege, au deja copii de școală! Tu ce ai de gând?

Sinceră să fiu, nu aveam de gând nimic. Mă simțeam destul de tânără, nu mi se părea că ar fi intrat zilele în sac și că ar trebui să mă grăbesc să prind ultimul tren.

Eram prietenă de șase ani cu Radu și ne obișnuiserăm așa, fără copii, fără obligații. Dacă mama îmi povestea despre colegele mele deja căsătorite, ajunse mămici de școlari, îi puteam da și eu destule exemple de fete de vârsta mea care nici măcar nu aveau un prieten. Ina împlinise treizeci de ani și era singură, iar Anda, deja trecută printr-o căsnicie nefericită, sfârșită cu un divorț penibil și cu un partaj mai mult decât păgubitor, se hotărâse să nu se mai căsătorească niciodată și-i era chiar teamă să mai cunoască vreun bărbat.

Eu, de bine, de rău, îl aveam pe Radu! Nu eram singură! Mamei îi era greu să înțeleagă de ce nu ne căsătorim. Ne cunoșteam de atâta vreme, ne știam unul altuia și calitățile, și metehnele, locuiam de cinci ani împreună! într-adevăr, pentru cineva din afara cuplului, ezitarea noastră de a merge mai departe părea ciudată.

— De ce nu vă căsătoriți? Au ceva împotrivă părinții lui Radu? a revenit mama la eternul refren.

— Ce să aibă, mamă? Doar îi cunoști! Ei sunt de aceeași părere ca și tine și ne pisează mereu cu aceleași întrebări: de ce nu ne luăm și când facem un copil? Doamne, numai la nepoți visați?!

— Eu îți vorbesc serios, iar tu mă iei peste picior, Ramona! E ceva ce nu știu? Nu vă iubiți?

Oare ne iubeam? Da, cred că da. De ce ar locui doi oameni împreună, dacă nu s-ar iubi? Nu ne înțelegeam? Ba da. Cred că ne-am obișnuit așa. Dacă nu ne-am căsătorit din prima clipă, era greu acum să facem pasul ăsta. Oricum, amândurora ni se părea doar o simplă formalitate. De ce era atât de important să existe o bucățică de hârtie care să ateste uniunea noastră?

Când m-am îndrăgostit de Radu, eram prietenă cu Alin. Crescusem odată cu Alin și, parcă, deja relația noastră nu mai corespundea vârstei pe care o aveam. Fusese cum nu se poate mai potrivită pentru adolescență, pentru prima tinerețe, dar îmi făcea impresia că nu merge la drum lung. Alin era genul de om care se mulțumește cu puțin. își propunea lucruri mici, ușor realizabile, iar după ce-și atingea țelurile, era tare mândru de asta și nu-și mai dorea nimic o bucată destul de lungă de vreme. Eu îl învinuiam de lipsă de ambiție și nu-mi închipuiam cum mi-aș putea petrece viața lângă un om pe care să fiu nevoită să-l împing eu de la spate.

Față de el, Radu mi se părea un tip mult mai evoluat. Era un bărbat adevărat, nu un puști. E drept, Alin avea aceeași vârstă ca mine, iar Radu era cu șase ani mai mare. Nu-mi fac reproșuri că am terminat-o cu Alin. Nici măcar nu l-am părăsit brusc. știam că mă iubește și nu voiam să-l fac să sufere.

I-am dat chiar ocazia să se schimbe, i-am fixat eu însămi planuri de viitor. Părea dispus să le urmeze, dar, până la urmă, când relația noastră s-a sfârșit, a lăsat-o baltă. S-a căsătorit acum vreun an cu o fată cu vocație de mamă și gospodină. Deși disprețuiesc genul, încerc să mă conving că tipa i se potrivește și că-l va face fericit.

Poate vi se pare ciudat, dar întotdeauna m-am simțit responsabilă de viața oamenilor pe care îi cunosc. Mă mai mir că pe maică-mea o macină atât de mult viața mea! Am cui semăna. Ea, cel puțin, se interesează de fiică-sa, nu de oameni străini. Nu știu sigur, dar parcă întotdeauna am fost gata să sar în ajutorul cuiva atunci când mi s-a cerut. Ba, uneori, m-am băgat și inoportun, atunci când nu era nevoie de mine.

Anda, prietena mea care a divorțat și urăște instituția căsătoriei, spune că sunt ca râia. „Nu mai poate scăpa omul de tine orice ar face! Nu-i nicio afacere, Ramona. Uneori, și binele, dacă vrei să-l faci cu de-a sila, tot rău este! Lasă-l pe om să se lovească singur cu capul de pragul de sus și-o să vezi că vine după aia singur să ceară ajutor!” E tare în teorie Anda. Altfel, nici ea nu aplică ceea ce spune. Amândouă complotăm s-o cuplăm pe Ina cu Geo, un coleg de-al lui Radu.

— Ina, știm un băiat extraordinar! încep eu atacul de convingere.

— E atât de grozav, încât până și eu aș renunța la principiile mele și m-aș îndrăgosti de el! întărește Anda.

— și dacă e atât de cum spui, de ce n-o faci? zâmbește cu ironie Ina.

— Fiindcă e mai mic decât mine. Are doar douăzeci și șapte de ani. E mai mic și decât Ramona. Eu sunt bătrână pentru el. Am douăzeci și nouă. Pentru tine, însă, ar fi tocmai bun. Ai cu doi ani mai puțin decât Geo. Tu, de douăzeci și cinci, el, de douăzeci și șapte, gata, lipeala e făcută, lumea e a voastră! zâmbește șmecherește Anda, ca o codoașă cu state vechi de serviciu.

— Hi, hi, hi! chicotește Ina, pe jumătate încântată, pe jumătate ezitantă. Hi, hi, da’ de ce vreți voi să mă vedeți cu cineva?

— Pentru că ne-am săturat să te știm tot singură și cu nasul în cărți. Din lipsă de ocupație, te-ai apucat să faci și a doua facultate! o iau și eu la rost.

— Ba nu, chiar îmi place și n-am niciun gând să renunț la ceea ce îmi place mie pentru un bărbat. Nu sunt pregătită să mă ocup de probleme casnice. Dacă-mi doream cu adevărat asta, mă mutam, nu mai stăteam cu ai mei, și atunci eram obligată să gătesc, să spăl, să fac piața și toate celelalte! Eu n-am chef să le fac pe astea pentru mine! De ce vă imaginați că le-aș face pentru un bărbat?!

— Draga mea, nu spune nimeni că trebuie să începi să slugărești un mascul! Noi vrem doar să-ți facem cunoștință cu un tip care să te scoată în oraș, cu care să-ți petreci concediile și timpul liber. Poți să iei doar ce e bun din oferta unui mascul! Nu te gândi la rău! Unele tipe chiar lasă mare parte a ocupațiilor casnice pe seama bărbatului și după ce-și pun pirostriile! De ce să fii tu mai fraieră? Uite, eu și Radu le împărțim jumate-jumate. Depinde cum ți-l educi. în fond, fiecare doarme așa cum își așterne! mai zic eu, punând încă o piatră la temelia muncii de convingere.

— N-o să stai așa, ca o călugăriță! atacă și Anda. Dacă nu te bucuri de viață și nu te distrezi acum, când ești în floarea tinereții, când o s-o mai faci? La bătrânețe?

— Eu zic să prinzi ocazia de coadă acum, cât se poate! Dacă amânăm, îl găsește alta și ni-l suflă! grăbesc eu puțin lucrurile.

Adevărul e că Geo e liber de un an. A fost logodit, dar fata cu care urma să se căsătorească i-a tras clapa, plecând din țară cu un șef de-al ei, un tip mai vârstnic, cu care s-a și măritat în cele din urmă. Probabil c-a iubit-o, fiindcă înainte erau mai tot timpul împreună. A reușit însă să-și ascundă destul de bine suferința pricinuită de despărțire și a luat lucrurile așa cum erau. îmi plăcea în primul rând ca om. Eram pe aceeași lungime de undă și puteam comunica fără obstacole sau poticneli. Mi se părea potrivit pentru Ina.

— Ina, tipul e chiar mișto! E un bărbat drăguț, cu care ai ce discuta și pe care eu îl admir aproape fără rezerve. și știi că sunt pretențioasă! Lucrează cu Radu de trei ani și tot de atunci am devenit prieteni foarte buni.

Până la urmă, munca noastră de convingere a dat roade. Făcând-o puțin curioasă, Ina s-a arătat dornică să-l cunoască pe Geo. Bineînțeles, eu deja pregătisem terenul și de partea cealaltă:

— Geo, vreau să-ți fac cunoștință cu o fată extraordinară! E o prietenă de-a mea.

— Se spune că cine se aseamănă se adună. Seamănă cu tine? s-a interesat el. Dacă da, atunci mă arunc în relația cu ea fără niciun fel de preambul.

— Vai de mine, îmi faci curte?

— Atât cât permite legea! a râs și el. Dacă te cunoșteam înainte să fii cu Radu, alta era soarta lumii!

— înainte să fiu cu Radu, eram cu altcineva. Radu a fost obligat să mă cucerească.

— Logic. 0 femeie ca tine nu se poate obține cu una, cu două! și, spune-mi, cum e prietena ta?

— Grozavă. La fel ca mine, dar mai tânără cu trei ani și mai deșteaptă cu o facultate.

— Nu mă speria, doar nu-mi faci cunoștință cu o candidată la Premiul Nobel!

— Nu cred că te sperii atât de ușor! 0 să-ți placă, ai să vezi!

De ziua mea, eu și Radu am dat o petrecere la care i-am invitat pe amândoi. Bineînțeles, nu erau singurii invitați. Am mai chemat și alți prieteni, și alte cunoștințe… Anda era și ea prezentă.

— Ce facem? 0 cuplăm pe Ina? m-a întrebat ea.

— Noi le facem cunoștință. Restul depinde de ei, i-am răspuns.

Lucrurile nu au decurs chiar așa cum îmi imaginasem. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, dar nici viceversa – cea din târg, cu cea de acasă. Cei doi, Geo și Ina, se comportau unul cu altul ca și când ar fi fost logodnicii anului 1900. Păreau așa de încurcați și de timizi, încât mă apuca râsul.

— Ce e, Ina, nu-ți place Geo? am întrebat-o când am prins-o singură.

— E drăguț, dar nu prea avem ce vorbi. L-am luat apoi pe el deoparte.

— Nu reușiți să spargeți gheața? l-am întrebat.

— Cred că nu, a recunoscut el. știi, spuneai că Ina seamănă cu tine. Nici pe departe, Ramona, nici pe departe! Nicio femeie, oricât s-ar chinui, n-ar reuși să semene cu tine! Ești perfectă.

Cuvintele sunau minunat. Radu nu-mi spusese niciodată un lucru atât de frumos. Oare pentru el eram unică? M-am uitat în direcția lui. Stătea de vorbă cu Anda. Râdeau amândoi. întotdeauna se înțeleseseră minunat. Anda îmi spusese cândva că pentru Radu ar fi în stare să uite toate necazurile prin care a trecut și s-o ia de la capăt, ca și când în viața ei n-ar fi fost nimic înainte. Acum, lângă el, arăta ca o fetișcană îndrăgostită până peste urechi. M-am întrebat dacă perechile pe care le formam erau cele mai potrivite.

— Geo, știi ceva? Vreau să dansăm amândoi. Ascultă cât de frumoasă e melodia asta. Ce pătimașă e! Fii și tu pătimaș. Hai, strânge-mă în brațe!

De la acea petrecere a trecut un an. Mama este, în cele din urmă, fericită. Fiica ei s-a măritat. Nu cu Radu, cum, probabil, vă imaginați, ci cu Geo. Parcă acea aniversare a dat semnalul unui nou început. și eu, și Radu ne mințeam, iluzionându-ne că între noi totul era perfect. Nu era așa. Dragostea nu mai exista. Făcuse loc obișnuinței, prieteniei, respectului. Am discutat amândoi și, chiar dacă nu ne-am recunoscut-o de la început, până la urmă am ajuns la concluzia că fiecare tânjea după altceva. Anda și Radu sunt împreună acum și, cred, sunt fericiți. Ina a cunoscut un băiat exact la fel ca ea și nu-și dorește mai mult.

Toți am ales ce doream. Eu știu că am ales dragostea. Ei, acum mă grăbesc să închei. I-am promis mamei că în cel mult un an de zile îi vom dărui și nepotul pe care și-l dorește atât de mult…