Marturia singurului om care a intrat pe ascuns in SFANTUL MORMANT! cum se aprinde de fapt LUMINA SFANTA?

Sfant Mormant

„Trebuia sa vad, ca un alt Toma necredincios”, spunea el, „cu ochii mei ceea ce se intampla in interiorul Mormantului ca sa cred”. De multa vreme cauta modul de a da raspuns la intrebarile lui. Intr-o zi, pe cand curata cupola in podul Mormantului, a descoperit o mica ascunzatoare in care, cu greutate, putea intra trupul unui barbat. Era singurul loc in care putea sa se ascunda si sa urmareasca, nevazut de nimeni, venirea Sfintei Lumini.

Monahul grec Mitrofan s-a nascut in anul 1900 in localitatea Kerasunda din Pont. In 1921, in perioada genocidului locuitorilor din Pont de catre turci, a fost omorata toata familia lui. El insusi, la varsta de 21 de ani, a fost prins si trimis la inchisoarea din Ntigiampakir, unde prizonierii lucrau la minele de cupru. Cei mai multi dintre ei erau condamnati la moarte din pricina mancarii infectate si a conditiilor mizerabile de trai informeaza doxologia.ro.

Dupa cateva luni de sedere in temnita, Parintele Mitrofan a reusit sa evadeze. Fara patrie si familie, singurul scop al vietii sale era sa reuseasca sa ajunga viu la Ierusalim, ca sa se inchine la Mormantul lui Hristos.

Timp de mai multe saptamani a calatorit descult prin munti, ca o salbaticiune, ascunzandu-se de oameni. Indreptandu-se spre sud, a ajuns la localitatea Alep din Siria, de acolo a mers la Beirut, in Liban, dupa care, mergand zile intregi paralel cu tarmul, a ajuns la portul Haifa din Palestina. Peregrinarea lui s-a incheiat la 1 noiembrie 1923, cand a ajuns la Ierusalim, unde si-a implinit fagaduinta sa la Sfantul Mormant.

Doi ani mai tarziu, in 1925, a fost tuns in monahism si a fost randuit pazitor al Sfantului Mormant de catre Patriarhul Damian I. In aceasta calitate, a participat la ceremonia Sfintei Lumini de la Pastile anului 1925. Vreme de multe luni l-au chinuit nedumerirea si indoiala cu privire la natura minunii. Credinta lui se clatinase si se intreba daca intr-adevar este vorba despre o minune adevarata. Raspunsul la intrebarea sa a venit cateva luni mai tarziu, in Sambata Mare a anului 1926, cand a reusit sa se ascunda in podul Sfantului Mormant, de unde putea sa urmareasca tot ceea ce se petrecea in interiorul lui.

Cele pe care le-a trait in acea zi, le-a povestit dupa 55 de ani, la Pastile anului 1980, preotului cipriot Sava Ahilleos, care le-a consemnat in scrierea sa: Am vazut Sfanta Lumina. In acel an, parintele Mitrofan avea 80 de ani si numara deja 56 de ani neintrerupti de pazitor al Sfantului Mormant.

Asa cum el insusi a marturisit, cand era tanar de 25 de ani, fusese stapanit de o dorinta nestapanita de a vedea cu ochii sai cele ce se petreceau in interiorul Mormantului in clipa cand cobora Sfanta Lumina.

„Trebuia sa vad, ca un alt Toma necredincios”, spunea el, „cu ochii mei ceea ce se intampla in interiorul Mormantului ca sa cred”.

De multa vreme, cauta modul de a da raspuns la intrebarile lui. Intr-o zi, pe cand curata cupola in podul Mormantului, a descoperit o mica ascunzatoare in care, cu greutate, putea intra trupul unui barbat. Era singurul loc in care putea sa se ascunda si sa urmareasca nevazut de nimeni venirea Sfintei Lumini.

In Vinerea Mare a anului 1926, la miezul noptii, Parintele Mitrofan pune in aplicare planul sau indraznet. La ora 00:30 a cerut de la un ajutor de al sau sa-i aduca o scara ca sa controleze candelele ce erau atarnate sus. Dupa ce a urcat in podul Mormantului, a spus ajutorului sa ia scara, motivand ca va cobori de acolo printr-o saritura atunci cand va termina controlul.

Insa Parintele Mitrofan a ramas in ascunzatoare toata noaptea. Ceasurile care au urmat au fost martirice, asa cum povesteste el insusi, deoarece a inceput sa fie stapanit de o frica nemaicunoscuta. Invinovatiri si mustrari de constiinta il chinuiau pentru ceea ce a indraznit sa faca.

„Am inceput sa ma prihanesc pe mine insumi”, spunea el, „pentru ceea ce am facut si pentru hotararea mea lipsita de maturitate… Toata lumea crede, numai tu, Mitrofane, nu crezi”.

Vreme de 12 ceasuri a ramas nemiscat si tacut. Avea cu el numai putina apa si o mica lanterna, pe care a folosit-o la ora 11 dimineata, cand Mormantul a fost pecetluit si el a ramas singur in intuneric.

Dupa o ora, potrivit tipicului, la ceasul al doisprezecelea din zi, usa Mormantului a fost despecetluita si, mai tarziu, a intrat patriarhul grec.

Fragmentul care urmeaza descrie cele care se savarsesc dupa intrarea patriarhului, exact asa cum le descrie Parintele Mitrofan:

„Atunci am deslusit chipul patriarhului, care s-a plecat sa intre in Mormantul datator de viata. Exact in acea clipa, cand agonia mea ajunsese la o infricosatoare incordare nervoasa in mijlocul tacerii mormantale, in care imi auzeam si rasuflarea, am auzit deodata un suierat usor. Semana cu suflare usoara de vant. Si indata am vazut o priveliste de neuitat: o Lumina albastruie a umplut tot sfintitul loc al datatorului de viata Mormant… Cata frica si cutremur nu mi-a pricinuit acea Lumina albastruie, in care Il vedeam clar pe patriarh, de pe fata caruia curgea transpiratia… Si, ca si cum ar fi fost luminat de acea Lumina, a inceput sa citeasca rugaciunile… Si indata Lumina albastruie a inceput sa se preschimbe intr-o Lumina alba, ca aceea a Schimbarii la Fata a lui Hristos. In continuare acea Lumina alba s-a preschimbat intr-o sfera luminoasa ca soarele, care a ramas nemiscata deasupra capului patriarhului. Apoi l-am vazut pe patriarh tinand manunchiurile cu 33 de lumanari. Si ridicandu-si incet mainile in sus, s-au aprins dintr-odata sfanta candela si cele patru manunchiuri de lumanari. In acea clipa a disparut sfera luminoasa. Ochii mi s-au umplut de lacrimi si trupul imi ardea in intregime.”

Aceasta este istorisirea Parintelui Mitrofan referitoare la fapta indrazneata pe care a intreprins-o in acea Sambata Mare a anului 1926. Este singurul martor ocular care, fara sa aiba dreptul, a trait coborarea Sfintei Lumini in interiorul Mormantului lui Iisus Hristos.