Ștefan Bănică, dezvăluiri incredibile despre relația cu tatăl său! „Până atunci nu mi-a dat niciun gir de încredere”

Banica

Binecunoscutul artist a făcut dezvăluiri despre copilăria și adolescența sa, dar și despre relația pe care a avut-o cu tatăl său, regratatul actor Ștefan Bănică Senior.

Ștefan Bănică este astăzi unul dintre numele grele ale scenei artistice din România. Nu i-a fost ușor să demonstreze că este mai mult decât fiul legendarului actor Ștefan Bănică Senior, cel care a încântat generații după generații de spectatori și telespectatori cu rolurile sale din teatru, film și televiziune.

Despre relația cu părintele său și nu numai a vorbit Ștefan Bănică Junior într-un interviu pe care l-a acordat pentru ziarulmetropolis.ro.

Artistul a mărturisit că tatăl său nu a fost de acord ca el sa urmeze aceeași carieră.

„Era împotrivă. Nici nu-i demonstrasem foarte multe înainte de admiterea la Institut… El a spus „Oau!“ abia după ce a aflat că am intrat la Institut. Nici nu a ştiut că am dat examen. Ţin minte că mi-a zis că l-a sunat noaptea Olga Tudorache şi i-a spus: „Băi, ce băiat mişto ai!“ Şi atunci a făcut ochii mari. Din momentul acela, relaţia cu el s-a schimbat.

Pentru că până atunci nu mi-a dat nici un gir de încredere. Dar este o lecţie pentru mine, în profesia mea, şi este o lecţie de viaţă pentru abordarea aceleiaşi probleme cu băiatul meu. Dar, într-un fel, tratamentul ăsta mai dur al lui taică-miu mi-a prins bine. Mi-a spus aşa: „gândeşte-te la ce am făcut eu şi ce sunt eu. Decât să intri pe scenă să iei şi să duci tava, mai bine găseşte-ţi altă meserie. Şi eu i-am zis că n-o să duc niciodată tava şi că am să duc numele de Bănică mai departe. Apoi tata m-a prezentat lui Petrică Gheorghiu, un mare actor si un om extrem de important în viaţa mea. Sunt doi oameni care mi-au marcat cariera la debut: Petrică Gheorghiu, care m-a pregătit pentru teatru şi, la Institut, Ion Cojar, profesorul meu.

Tata i-a spus lui Petrică Gheorghiu să mă ia deoparte şi să-mi spună că asta e o meserie grea şi că nu se face aşa, „ţaca-paca“. Domnul Petrică m-a zgâlţâit din toate temeliile şi m-a lăsat să înţeleg că aveam o responsabilitate dublă faţă de ceilalţi: „tu esti băiatul lui Ştefan Bănică“. El a găsit un repertoriu potrivit farmecului vârstei şi prospeţimii mele la 18 ani. Iar mama m-a sprijinit, a avut încredere în mine. Pe vremea aceea, la facultatea de teatru erau cam 250 de oameni pe un loc, la băieţi. I-am promis mamei că o să iau bacalaureatul şi o să intru la facultate. Ce am promis, aia am făcut. La 17 ani şi 10 luni eram student la IATC. Nu-ţi dai seama ce bucurie, ce fericire pe capul meu, ce însemna atunci, pe vremea aia, să fii student la teatru, ce onoare!”, a povestit Ștefan Bănică Junior.

Artistul a vorbit și despre „povara” numelui pe care îl poartă.

„Asta a devenit o problemă după ce am intrat la Institut. Atunci, când, fără să vrei, apare un grad de comparaţie. Erai pus sub o lupă. Şi se aşteptau nişte lucruri de la tine, tocmai pentru că purtai un nume. Asta nu a fost uşor, dar eu mi-am văzut de drumul meu. Si nu sunt singurul în situaţia asta. Există şi Oana Pellea, şi Mihai Constantin, şi Florinel Piersic, pentru care am numai cuvinte de laudă. Nici prin cap nu-mi trecea la începuturile carierei mele că un film ca „Liceenii“ va crea o isterie în masă, va crea mode, tipare. Aşa, cum era el făcut… A fost ceva incredibil. A fost, dacă vrei, pentru marele public, actul meu de identitate. Pentru generaţia mea, nu mai eram băiatul lui Ştefan Bănică, eram Ştefan Bănică Jr. Lucrul ăsta a venit exact când trebuia”, a mai spus el.