Publicul îl asociază cu emisiunea “Asta-i România”, de la Kanal D, dar puțini sunt cei care știu că prima dragoste a lui Mihai Ghiță a fost radioul. Începuturile au fost frumoase, deși anevoioase, iar acei ani au fost definitorii pentru formarea profesională a prezentatorului TV de azi. În prezent, Mihai are emisiune și la TV și la radio.

Apasă pe banner pentru a accesa oferta.

– Cum de ai revenit la una dintre marile tale iubiri, radioul?

– Până la urmă, trecerea nu este chiar așa de mare, precum pare. Cred că aveam nevoie de asta în viață, radioul îmi aduce stropul acela de energie suplimentară de care aveam nevoie. M-am întors la radio pentru că mă simt fericit făcând și radio.

– Care a fost, de fapt, prima ta experiență cu radioul? La radio a fost primul tău job în București?

– Jobul în radio l-am început la un radio local, Radio Impact, aveam 14 ani și jumătate. Eram foarte fericit că se făcuse un prim radio local la mine în oraș, la Roșiorii de Vede, și ascultam o emisiune de la acea vreme, era de fapt o emisiune în care se vorbea despre tot felul de probleme pe care le aveau tinerii din acea perioadă. Și am scris o scrisoare la radio prezentatoarei de atunci, explicându-i cam ce aș vrea eu să aud, ce aș vrea eu să fac la radio. Am fost invitat la radio, iar în scurt timp am devenit și parte a echipei, pentru ca mai apoi să și prezint emisiunea respectivă. În perioada vacanțelor, când colegii aveau nevoie să își ia liber, am ajuns, de fapt, să fiu prezentator la radio.

– Puteai să supraviețuiești cu banii pe care îi câștigai la vremea respectivă?

– La acea vreme eram elev, aveam bursă. Stăteam cu gazdă în oraș, îmi era OK, mă descurcam cu banii. Și când trec prin perioade mai dificile, mă gândesc că, dacă s-a putut să trăiesc cu foarte puțini bani în acea perioadă, se poate trăi oricum. Eu cred că întotdeauna când poți să restrângi cheltuielile îți aduci aminte că undeva, în viață, ai dus-o mai rău și te-ai descurcat. Nu-mi ajungeau banii, dar nici nu cred că îi dădeam pe ceva anume. Trăiam cu veșnicul sandviș cu parizer pe care îl luam și la liceu, și la radio. Oricum, a fost foarte complicat. Lucram mult, de foarte devreme, trebuia să mă ocup și de liceu. Mă trezeam la 4 dimineața, dar am “supraviețuit” și experiența aceasta mi-a prins bine pentru toată viața.

Trei amenzi RATB, în prima zi în București

– Apropo de mutatul în București: cum a fost prima ta lună în Capitală?

– Am vrut să revin acasă încă din prima zi în care am ajuns în București. Am avut parte de o experiență neplăcută atunci. Am luat trei amenzi RATB. Eu veneam dintr-un oraș în care biletul se achiziționează direct din mijlocul de transport, nu de la casele de bilete. Așa am crezut că se practică și aici. Cum am urcat în autobuz, am dat să o caut cu privirea pe doamna care ar fi trebuit să vândă bilet, așa cum știam că se practică la mine în oraș. Dar, ce crezi, a venit controlorul. Am luat amendă, m-am dat jos și am urcat într-un tramvai. Și acolo mi-am luat iar amendă. Cât despre oamenii pe care i-am întâlnit aici, nu cred că erau răi, dar cred că oamenilor dintr-un oraș mare, cum e Bucureștiul, le pasă mai puțin de ceea ce se întâmplă lângă ei. Eu, la Roșiorii de Vede, îmi cunoșteam toți vecinii, ne salutam, știam ce le trebuie, ce probleme au, vorbeam și ne intersectam unii cu alții.

– Pari o fire emotivă. Cum reușești să rămâi puternic, să nu te implici emoțional, atunci când realizezi materialele pentru “Asta-i România”?

– Nu cred că aș putea să nu mă implic emoțional. Cred că ziua când nu mă voi implica emoțional va fi acea zi când trebuie să plec acasă și să mă apuc de orice altceva. Meseria asta se bazează pe emoțional, trebuie să îți pese, în primul rând. Trebuie să crezi tu în ceea ce spui la televizor, pentru că atâta vreme cât nu se mai întâmplă asta, nu cred că poți vorbi despre un proiect de succes. Întotdeauna la televizor, oamenii simt ceva ce este “contrafăcut”.