Încă de la lansare, scurtmetrajul ”Celed”, scris și regizat de Anghel Damian, a primit aprecierea criticilor de film atât din țară, cât și din străinătate, fiind premiat în cadrul unor festivaluri internaționale de prestigiu. Ceea ce lumea nu știe este că povestea lui Celed, băiatul de 7 ani, vândut de tatăl său drept ajutor de cioban la o stână, sunt inspirate din realitate.

Apasă pe banner pentru a accesa oferta.

– Ce te-a inspirat atunci când ai scris povestea scurtmetrajului “Celed”? Și de ce ai mers pe ideea aceasta, a copiilor care nu au parte de copilărie?

– Subiectul l-am descoperit acum aproape patru ani, pe când eram într-o vacanță în Colinele Transilvaniei. Într-una dintre seri, am fost să mănânc în satul Richiș, la o doamnă care gătea pentru turiști. Acolo am întâlnit un băiețel care mi-a fost prezentat drept ”slugă”. Cuvântul pentru ei nu avea o nuanță peiorativă, era spus chiar cu o tentă de alint, dar în realitate înseamna fix asta. A fost un șoc existențial să descopăr că, în anul 2017, într-o țară din Uniunea Europeană se întâmplă astfel de practici, cu o regularitate de speriat.

– De cât timp lucrezi la acest proiect?

– Ideea a apărut în anul 2017, după care în anul 2018 an scris povestea și în câteva luni am reușit să finalizez filmul și să îl filmez. L-am lansat în 2019 la TIFF, unde a luat și un premiu, iar de atunci, spre bucuria mea, se tot plimbă prin lume la diferite festivaluri. Sunt genul de scenarist care scrie foarte repede, dar până să mă apuc propriu-zis de scris, las ideea să crească în mintea mea, aștept să mă obsedeze ca să o pot pune pe hârtie.

– Cu cine te sfătuiești când vine vorba de proiectele tale?

– Primul meu cititor e întotdeauna Lia (n.r. scenaristul Lia Bugnar, iubita lui Anghel Damian), abia apoi părinții mei. Cu toții au fost intrigați de poveste, mai ales că universul din film e departe de universul meu, profund urban. Evident, am luat bunele și relele și apoi mi-am format o direcție proprie. E bine să asculți sfaturile, dar cel mai important e să lași vocea ta să spună povestea.

– Ești și regizor, nu doar scenarist. Cum ești Anghel ca regizor, mai ales că lucrezi cu actori cu care ești coleg în diverse proiecte, cum e în cazul de față Adrian Titieni?

– Ca regizor, responsabilitățile sunt infinit mai mari. Ai o întreagă echipă de coordonat, trebuie să știi în permanență ce vrei de la actori, de la scenografie, de la machiaj, de la directorul de imagine, lumea așteaptă de la tine un traseu limpede. Pe platou îmi place să setez niște direcții clare, apoi, în limita impusă de ele, să las creatorii să fie liberi. Nu trebuie să te lași orbit de poziția de putere, pentru că doar în echipă, în deplină armonie creativă, ies lucrurile de valoare. Cât despre actori, aleg în general oameni pe care îi admir și, prin urmare, încerc să învăț sau să fur cât mai multe de la ei, chiar dacă regizorul sunt eu.

– De obicei scurtmetrajele românești au un succes răsunător la festivalurile internaționale…. Ai încredere în filmul tău?

– Într-adevăr, succesul scurtmetrajelor românești este de notorietate. Chiar anul trecut, scurtmetrajul ”Cadoul de Crăciun”, al lui Bogdan Mureșanu, a ajuns pe lista scurtă de 10 nominalizări de la Oscar. În ceea ce mă privește, încerc să nu mă gândesc la premii, singura aspirație fiind ca filemele mele să fie văzute de cât mai multă lume. E adevărat că un premiu ajută la popularizare, mai ales dacă vorbim despre Oscar, dar dacă reușești să atingi măcar o mână de oameni cu filmul tău, ar trebui să fii fericit. Și eu sunt.

– Ce urmează?

– Viața mea e împărțită în mai multe planuri în momentul de față. Din perspectiva actorului, continuăm proiectul de suflet ”Vlad”, apoi încercăm să revenim în teatre la începutul lui octombrie. Din perspectiva regizorului, pregătesc un scurtmetraj și lungmetrajul meu de debut. Din perspectiva scenaristului, lucrez de zor la continuarea ”Vlad”, la un alt serial care e în faza incipientă și la un proiect surpriză, cu regizorul Jesus del Cerro și cu actorul și producătorul Codin Maticiuc, gașca de la ”Miami Bici”, pusă pe doborât noi recorduri.