Silviu Prigoană, încercat de destin. Mărturisiri despre accidentul care l-a lăsat fără picior la 22 de ani: „Am fost mort pentru opt minute”

În anul 1984, la 22 de ani, Silviu Prigoană suferea un accident de muncă în urma căruia a rămas fără un picior: „Lucram la o fabrică din Gherla, eram frigotehnist”, povestea afaceristul. Într-o zi, s-a rupt un grătar și a căzut într-o mașină de tocat, care i-a tăiat piciorul. A vrut să se pensioneze pe caz de boală, dar a luat-o de la capăt.

Apasă pe banner pentru a accesa oferta.

„Eram doar după vreo doi ani de muncă și voiau să-mi dea o pensie de 500 de lei pe lună. Eu am stat însă trei luni în concediu medical, apoi m-am întors”, a mai povestit acesta.

În cele trei luni a stat internat în spital și a suferit trei operații, pentru că i se tot cangrena piciorul, iar medicii „tot trebuiau să-mi taie din el”. La cea de-a treia operație, a sfidat moartea. A durat cam opt minute, după cum i-a transmis anestezistul. După un an, și-a pus prima proteză, grea, din lemn, iar în 1995 a deschis centrul de proteze de la Cernica, cu intenția să facă proteze pentru el. Investiția l-a costat aproape un milion de euro.

marturisiri-silviu-prigoana

„O proteză trebuie schimbată la maximum patru ani, pentru că se uzează. La mine la centru, dacă se face comanda dimineața, până seara este gata. Fiecare model nou de proteză este testat de mine. Testez acum un model cu pompă vacumatică, proteză care costă 60.000 de euro. Acest model este ultimul tip făcut la NASA, confecționat din titan”, declara Prigoană.

Încercările nu s-au terminat aici pentru el. Prigoană s-a căsătorit pentru prima dată în 1984, la Cluj. În 1992, după opt ani de mariaj, a rămas văduv, soția sa trecând în neființă din cauza unei boli incurabile. Astfel, el a rămas la 30 de ani singur cu doi copii, Honorius de 6 ani și Silviu de 2 și jumătate.

marturisiri-silviu-prigoana

După moartea soției s-a mutat în București și și-a deschis compania de transport deșeuri 

„A avut o boală de ficat care a avansat rapid. Am încercat, dar la șase luni după ce am descoperit povestea s-a stins. Noaptea când a decedat stăteam cu copii, la spital, și mă gândeam – Bă, stai un pic. Eu nu prea știu. Ei mănâncă. Ce mă fac de mâine dimineață? – Am zis că trebuie să iau taurul de coarne și ne-am mutat în București, în Pantelimon, etajul 5, unde noaptea erau dormitoare, două camere, și a doua zi, de dimineață, le organizam ca birouri. Mi-am luat un asociat și am deschis compania de transport deșeuri, prima companie privată din București. Nu am avut ajutor”, a declarat Prigoană.